Treceți la conținutul principal

Cărți care mi-au plăcut

De curând a fost Ziua Iubitorilor de Cărți, iar eu mă aflu printre ei chiar dacă nu am postat. Așa că pentru a sărbători (cu întârziere), voi împărtăși cu voi câteva cărți pe care le-am citit și mi-au plăcut atât de mult încât vi le-aș recomanda și vouă cu multă căldură, indiferent dacă sunteți cititori înrăiți sau nu.
Dacă vă plac poveștile sau acțiunile incredibile, vă recomand să citiți cărți care sunt în serie. Ca de exemplu, „Harry Potter” (le-am parcurs pe toate), „Urzeala Tronurilor” (doar o parte din ele), „Dune” sau colecția Annei Holt (ultimele două nu le-am citit, dar mi-au fost recomandate de alte persoane). Motivația mea pentru recomandările în serie este suspansul pe care îl ai de la un roman la altul, faptul că povestea nu se termină după doar 300 de pagini. Cel mai mult mi-a plăcut seria „Harry Potter”,însă nu aș știi să vă spun care dintre cele 7 mi-a plăcut cel mai mult, asta pentru că toate sunt foarte reușite. Poate „Talismanele morții”? 



Dacă vă plac poveștile de amor, sunt sigură că ați auzit de romanele lui Nicolas Sparks care deja nu mai sunt la modă, cu excepția romanelor siropoase ale Norei Roberts, vă recomand „Mic Dejun la Tiffany” a lui Truman Capote care nu are nicio legătură cu siropeala și erotismul, ci este o poveste clasică a unui bărbat îndrăgostit de o damă de companie. Mai multe detalii aici. Alte variante: „Cum să scapi de Matthew”, „Nunta lui Isobel”.


Dar printre cărțile care mi-au plăcut cel mai mult se numără „Sunt aiurită și se ia”, „Peripețiile coafezului”, „Jemina Jones”, romane de comedie pe care le savurezi cu fiecare pagină și care îți aduc un zâmbet în fiecare capitol.

Și dacă tot am vorbit de cărți care mi-au plăcut, aveți ocazia să le descoperiți sau chiar să vă achiziționați chiar voi cărți pe care le veți savura. Fiecare carte reprezintă o poveste, iar voi sunteți cei care alegeți ce poveste vă place. Lectură plăcută!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,