Treceți la conținutul principal

Anxietate tinerească

Fac parte dintre acei tineri care își fac griji pentru propiul viitor. Îmi fac griji pentru un loc de muncă, pentru o viață în care trebuie să ai rate la bancă, o familie care să nu fie nevoită să fie despărțită de alte meleaguri străine.

Eu cred că aceste griji sunt pe de-o parte normale, deoarece îți dorești ca viața ta să fie ca și a celorlalți, iar modelul din familie își spune cuvântul. De cele mai multe ori, ne dorim să fim ca părinții noștri sau chiar opusul, în funcție de experiența de viață a fiecăruia.

Pe urmă, apar mentalitățile celor din jur, care pun presiune pe niște idei, cum că trebuie să faci așa și pe dincolo ca să nu știu ce. Este foarte greu, mai ales la început de drum să nu asculți părerile celor din jur, chiar dacă unele nu sunt importante sau vin de la diverși oameni care nu au nicio legătură cu viața ta. Aici intrăm la categoria în care grijile nu sunt normale.

Tot ce îți dorești, ca tânăr anxios după ce asculți în stânga și în dreapta, este să te gândești: „dacă au dreptate”, „dacă pățesc ca ei”, și mulți alți „dacă...”, și aici este și sursa grijilor. E simplu: te temi. Astfel că, unii dintre noi ne blocăm și preferăm să nu mai acționăm deloc, iar alții se bagă cu capul înainte și își înfruntă frica.

Anxietatea asta tinerească trebuie să dispară. Trebuie să avem speranță, căci fără ea am fi ca și morți. Păcat că nu suntem considerați importanți din punctul de vedere al celor cu scaune (nu le spun numele, mi-e silă), astfel că încerci cum poți să fi pe un făgaș normal.

Câinii latră, caravana trece.
Știu că nu se mai poartă chestia cu #rezist, dar revin cu ideea că este important să nu te pierzi și să-ți încerci șansele, indiferent de cât de mici sunt.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,