Treceți la conținutul principal

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”.

Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul.

Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele.

Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce stupid sună, de parcă unul e examen de Paris și unul de România, ambele sunt examene naționale) sunt destul de dificile pentru elevi, chiar dacă ei promovează examenul, trebuie să admitem că se cere mult (de memorat, mai ales).

În fine, este important să ne coborâm la nivelul elevilor pentru a înțelege prin ce trec ei în asemenea momente. Sunt sigură 100 % că nu le este ușor. Nici măcar unui olimpic.

Ideea este următoarea: petiția nu-și avea locul în această situație. Este o prostie să spunem că rezolvăm printr-o petiție schimbarea, când noi nu vrem să ne uităm într-un dicționar. Mai clar de atât nici nu poate fi. Sper că totul a fost o glumă și nu o realitate.

Comentarii

  1. Azi a apărut în ziarul Știri de Cluj un articol exact pe acest subiect. 6000 de părinți au semnat această „prostie”. Totul se rezolvă prin contestații ! De ce trebuie să ne coborâm la nivelul „copiilor” ? Copiii care fac copii ? Asta e preocuparea lor principală.(O profesoară din Vaslui aducea laude mărețe unei fete care a născut la 17 ani și a luat bac ul cu 9,6. Această știre a dat-o și pe post la Bună dimineața România.) Educația nu se face în școală, ci acasă. Tocmai din acest motiv există atât de mulți semnatari. Unde se va ajunge e greu de spus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur mult ca ati scris! Este vorba despre mentalitatea noastra pana la urma. Lipsa modelelor este ceva predominant in prezent. A face contestatie la examenele nationale poate fi un risc care uneori nu merita efortul. Chestia cu eleva care are copil la 17 ani si a luat bac-ul nu este cel mai bun exemplu, dar probabil persoana care a venit cu el, s-a referit la incetarea judecarii elevilor. Trebuie sa invete. Punct.

      Ștergere
    2. Ca presa a facut tam-tam de asta pe internet. E altceva. Tot o prostie :) Nu vreau sa judec pe nimeni, dar de la petitie pana la a face ce trebuie e cale lunga.

      Ștergere
    3. Modele sunt, dar au orbul găinilor ! Majoritatea elevilor (și nu numai a elevilor) aplică principiul: „Efort minim, câștig maxim”. Asta cât o să mai meargă, apoi va fi ca în Evanghelie:„plânsul și scrâșnirea dinților”!

      Ștergere
    4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    5. Eu personal am o problema cu ideea protestelor si petitiilor facute pe post de `a ne plange cuiva`. Vrem sa schimbam, dar fara sa ne schimbam noi. Examenele nationale intodeauna vor fi grele, este perspectiva gresita din care privim lucrurile. Modelele cu orbul gainilor nu sunt promovate. Dar poate nici nu trebuie. Poate nu am dreptate. Imi place discutia!

      Ștergere
    6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,