Treceți la conținutul principal

Dacă aș fi șofer și mi-ar muri bateria

Acum o săptămână m-am hotărât să pornesc cu mașina către Sinaia pentru a urca până la cota 1400 să mă bucur de peisaje superbe și de aer proaspăt.

Plec fain frumos de dimineață de la 8, fac rapid un rucsăcel în care îndes un termos cu ceai, sandvișuri și ceva dulce, îl arunc pe scaunul din dreapta și pornesc. Pentru că sunt din Brașov, am pornit spre Sinaia de la Predeal, un drum cu curbe serioase la care trebuie să fi atent. După ce am trecut de curbe, mi-am dat seama că se aprinde un beculeț pe bord. Prima oară nu am luat-o în serios, dar după 3 secunde am realizat ca trebuie să trag pe dreapta, pentru că ceva nu este în regulă. Așa că am decis să opresc motorul și să-l pornesc din nou. Ei, ce să vezi? Mașina nu mai pornea.

Prima reacție a fost să mă panichez, dar apoi mi-am revenit. Am deschis capota, dar nu ieșea fum. Ulei am , benzină am, le-am pe toate ok. Apoi mă trezesc: bateria! Ce mă fac? Cum ies din situația asta? Pe cine chem să mă ajute? Bine că am internet pe telefon.

Așa că am accesat motorul de căutare pe baterii auto. Printre rezultatele descoperite am dat de un magazin de baterii auto care mi-a stârnit interesul datorită livrării rapide și pentru modalitățile de plată. Am verificat din nou numele bateriei și indicațiile și am contactat magazinul pentru o baterie auto Varta.

Am aștepat aproximativ o oră și jumătate până a venit specialistul, deoarece a venit de la București și a fost chiar foarte drăguț, mi-a făcut ”puiuțul” să pornească. Bine că am avut provizii cu mine. M-am simțit avantajată de accesarea unui magazin online datorită faptului că au fost promți în răspuns. Și că m-am putut bucura până la urmă de ziua de relaxare propusă pentru mine.


Particip cu această poveste la SuperBlog 2015 și chiar dacă nu am mașină și nu conduc, dar dacă aș avea, probabil că aș proceda în caz de ”moarte a bateriei” așa cum am povestit mai înainte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,