duminică, 11 februarie 2018

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate.

Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite.


Biscuiții Bazzaconi. Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard Snacks, de aceea nu îi mai găsești.


Viva Chips cu Pizza. Spre deosebire de cele cu pui, astea erau mai bune, deși te zgâriau pe cerul gurii. Nu le-am mai văzut de foarte mult timp.


Krax cu Tapioca. O nebunie în gurile copiilor. Uitasem că erau 80 de bani. Din păcate, din produsele Krax au rămas cele cu șuncă (mie personal nu-mi plac) și cele cu paprika.


Cheetos. În America sunt destul de populare, la noi în țară au dispărut de mult. Au fost pentru o scurtă perioadă de timp, încât îmi amintesc prea puțin de ele.

Kubeti. Pâine prăjită cu diferite arome (pizza, salam, brânză). Acum există varianta de Stix. Nu sunt la fel.


Și acum trec la dulciuri. O parte din cele despre care voi scrie aici mai există, sau cel puțin așa cred.
Cerealele cu ciocolată Rollo. Îmi aduc aminte că nu erau aduse vara, deoarece ciocolata se topea, așa că de obicei le găseai iarna și primăvara. Nu știu dacă mai există pe piață sau nu. Update: mai există.
Iaurtul înghețat de la Danonino. Aveai și instrucțiuni, iar unele pachete aveau și bețe de plastic să le înfigi în iaurt. Ca și gust era bun, nu știu dacă mai găsești să faci înghețată, dar iaurtul este. Brandul s-a extins, astfel încât găsești Danonino de toate soiurile.



Snacks-urile dulci Olla se înrudeau cu pernițele Viva. Erau incredibil de dulci, pe mine mă dureau măsele după ce le mâncam, așa că le achiziționam foarte rar. În schimb, aveam colegi de clasă ce le savurau destul de des. Olla nu se mai găsesc (corecție - ba se mai găsesc), doar pernițele Viva.

Cornurile cu ciocolată Chipicao. Le cumpărai pentru că aveau tot felul de colecții, ca de exemplu, abțibildele cu pokemoni sau harta cu animalele lumii. Încă mai există Chipicao și este popular printre copii.


Pickachiu era cel mai rar.

Dintre cele menționate, care erau favoritele voastre?


joi, 8 februarie 2018

Despre mine la 16 ani

Am ajuns să împlinesc și vârsta de 26 de ani. Nici că-mi vine să cred. Din fericire, la 26 de ani nu ești bătrân, dar simți că timpul trece repede. Fiind o fire nostalgică, mi-am amintit cum eram eu acum 10 ani.Nu știu cât de mult m-am maturizat de atunci, dar știu că am avut parte de tot felul de întâmplări care probabil că m-au maturizat.

Cum eram la 16 ani? Un copil în căutarea dragostei. Cu dorința de a cuceri, de a simți îmbrățișări și de a cunoaște oameni noi. Ceea ce s-a și întâmplat. La 16 ani nu-ți dorești altceva decât să treci prin viață și să te distrezi.

Au trecut 10 ani de atunci, ceea ce mi se pare interesant. Timpul trece foarte repede, mai ales acum când suntem în general ocupați să ne atingem idealurile în rutina zilnică. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că mă bucur că am câștigat atât de mult din adolescența mea. Sunt de părere că mi s-au împlinit dorințele (ai grijă ce-ți dorești), am învațat mult (cum să treci peste greutăți singur), am iubit mult (fiecare băiat pe care l-am întâlnit l-am iubit în felul său), m-am distrat (cu prietenii mei nu era zi să nu râdem, când eram elevă mergeam la baluri), am luat și note bune și mai puțin bune fără să mă necăjesc din cauza lor. Deci mai pe scurt, m-am bucurat de tot ce se ivea.

Am regrete? Da și nu. Vreau să întorc timpul înapoi? Nu. Cel puțin nu încă. Sunt prietenii pe care nu le mai pot recupera? Da. Am iubit pe cine trebuie? Da și nu.

Uneori e bine să ne punem aceste întrebări. Măcar o dată la 10 ani, să ne autoevaluăm. Așa îți poți da seama cât ai realizat. Deși e devreme să spun că sunt împlinită, pot spune că mă bucur că nu am o viață plictisitoare.

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au făcut acești 10 ani de neuitat!

Bonus, o altă fotografie cu mine de când aveam vreo 16 ani.


duminică, 7 ianuarie 2018

Eu și Vodafone

Voi scrie acest articol, nu pentru a face reclamă negativă sau pentru a păta imaginea Vodafone România. Sunt clienta lor de prin anii 2000 și ceva (e drept, am avut și o mică pauză, după care am revenit).

Motivele pentru care sunt clientă Vodafone e faptul că totuși sunt mulțumită de cum funcționează rețeaua. Nu am avut niciodată abonament, deoarece m-a mulțumit întodeauna oferta cartelei. Când mi-am dorit mai mult, și mi-am permis am reîncarcat cu mai mult, când nu, nu. Foarte simplu până aici.

Dar ce mă deranjează cel mai tare, când e vorba de Vodafone, este faptul că modul cum sunt prezentate ofertele. Tot timpul este o manieră enervantă, mai rău decât pliantul de pe clanță de la ușa de intrare pe care îl lasă angajații pizzeriilor.

În general, primești SMS în jurul orei 7-8 dimineața. Adică practic ți se dă trezirea, în cazul în care nu ai făcut-o deja. De obicei, primesc mesaje pozitive cu chestii pe care mi le tot dau, de aceea, această postare nu este o anti-reclamă, sunt convinsă că toate rețelele mobile fac publicitate agresivă. Dar sunt situații la care v-ați fi gândit „hmm, poate ar trebui să trec pe la OPC”. Iar săpătămâna aceasta, un astfel de gând m-a dus, după o conversație cu o tipă, angajată Vodafone.

-Bună dimineața!
-Bună dimineața!
-Vă sun din partea companiei Vodafone pentru a vă prezenta o ofertă la cartelă, sunteți de acord să continuăm?
- Da.
- În regulă, trebuie să știți că acest apel va fi înregistrat.
(După care tipa trăncănește într-una despre o ofertă de reîncărcare cu 7 euro). - nimic rău până aici, mă gândeam că persoana respectivă încearcă să-și facă treaba, iar nu aș vrea să fiu genul acela de client, care fuge când vede o persoană cu o ofertă nouă pentru care acel om este angajat.
-Sincer, mulțumesc de prezentare, dar oferta nu este pe interesul meu.
- De ce? Aveți așa de multe beneficii! (începe să le detalieze).
- Mi se pare prea mult 7 euro.
- Cum să vi se pară mult? Pai dumneavoastră reîncărcați cu 6 euro acum, ce-i mare lucru un euro în plus? (totul era schimbat, față de până acum, iar eu m-am simțit ca la SRI).
Atunci a fost momentul, când practic am simțit nevoia să mă apăr și să-i explic persoanei respective că e decizia mea dacă mi se pare mult 6 sau 7 euro. Și am început să-i explic, după care a început să vorbească peste mine, iar discuția devenise un fel de piață de legume. Observând că nu are nicio șansă, s-a supărat (era furioasă la telefon) și-a luat la revedere și a închis.

Vă mai amintiți de gândul meu? Ei bine, nu a existat, deoarece m-a bufnit râsul.
Deci, rectific: nu este anti-reclamă, nici publicitate. Sunt în continuare client. Doar că am vrut să subliniez momentul exagerat. Sunt sigură că fiecăruia dintre noi ni s-a întâmplat cel puțin o dată.


marți, 2 ianuarie 2018

Bun venit, 2018!!

La mulți ani tuturor!! Vă doresc un an plin de împliniri, iubire și sănătate!

Nu știu cum a fost 2017 pentru voi, dar pentru mine nu a fost cel mai împlinitor an, din păcate. Așa că anul acesta sper la ceva mai bun. Nu aș știi să vă spun ce se va întâmpla anul acesta cu blogul, însă poate că voi scrie mai rar, dar voi încerca să scriu mai bine.

Nu știu rețeta blogurilor de succes, însă eu am rețeta proprie.....pentru a scrie, nu pentru succes neapărat.


Așa că vă doresc, să încercați propria rețetă anul acesta. Dacă nu ați descoperit-o, creați-vă una. Știu că merită. Este ca un cadou, pe care trebuie să vi-l faceți.


joi, 28 decembrie 2017

Filme cu impact

Știu că nu am mai scris de ceva vreme. De mult nu am mai povestit împreună cu voi. Aș spune că am avut o perioadă destul de solicitantă, timp în care nu am reușit să mai ating niciun subiect pe aici. Partea bună e că mi-am revenit, am o vacanța liniștită, așa cum sper că o aveți mulți dintre voi.

În schimb, m-am uitat la multe filme, m-am abonat la Netflix și am descoperit foarte multe titluri care, poate unii dintre voi le-ați văzut, sau poate nu (trebuie să le vedeți). Sunt filme care au impact emoțional și nu numai. Sunt filme cu subiecte delicate și care au un mesaj puternic.

O să încep cu câteva filme care m-au ajutat să-mi dau seama cât de mult îmi place regizorul Steven Spielberg și să admir creatvitatea pe care o are acest om, astfel încât știe să îmbine istoria cu personalitatea umană și să creeze povești minunate. Printre filmele cu impact se regăsesc: The Schindler s list, Amistad,The Colour Purple.

Cât despre actori, mie întodeauna mi-a plăcut actorul Robin Williams. În general, l-am văzut în filme de comedie, însă de data asta, depășește orice așteptare. Dovada vie că un actor de comedie știe să joace, din punctul meu de vedere, în orice filme. Vă las pe voi să savurați Good Will Hunting. Am și varianta feminină a lui Robin Williams: Emma Stone și filmul The Help.
Pe acesta l-am văzut acum câteva săptămâni, cel mai recent văzut din această listă

Acum s-o dau pe partea romantică: The Bridges of Madison County mi s-a părut că este un film pe care ar trebui să-l vadă în special bărbații, nu voi spune de ce.

Ar mai fi și alte filme, pe care doar le voi lăsa pe aici:
12 Years a Slave
Girl, Interrupted
Sleepers
Titanic
Philadelphia
Shawshank Redemption
Testament of Youth
Despre trup și suflet
Up in the air

Între timp, vă invit să savurați aceste filme. Cât despre perioada de urmează, vă doresc tuturor un An Nou fericit, cu sănătate și împliniri! Eu voi reveni după data de 2 ianuarie. La mulți ani!!