sâmbătă, 14 octombrie 2017

Cele mai mișto conferințe TED

Știu, nu am mai postat de mult. Nu știu dacă v-a fost dor de mine sau nu (eu cred că nu), dar mi-am propus ca periodic să mai scriu pe aici, chiar dacă voi avea un an de foc, un an cu multe provocări, iar oboseala își va spune cuvântul. Deci, voi scrie mai rar, dar nu renunț la acest blog.

În ultima perioadă, m-am gândit mult la conferințele TED. Pentru cine nu a mai auzit sau văzut vreodată o astfel de conferință, vă pun la dispoziție, aici, în această postare, câteva exemple, care din punctul meu de vedere, sunt cele mai mișto conferințe, respectiv discursuri pe o anumită temă științifică/socială. După ce le veți urmări, vă veți da seama că trebuie să vă schimbați modul de gândire (sau nu).

Rita Pierson - Every kid needs a champion.
Rita Pierson este profesor american. A constat că elevii nu pot învăța dacă nu există relații umane care să-i motiveze și să se simtă iubiți.

Ken Robinson - Do schools kills creativity?
Specialistul în educație și arte Sir Ken Robinson vorbește, cu umor, despre rigiditatea școlilor în ceea ce privește creativitatea copiilor.

Julie Lythcott Haims - How to raise successful kids without over-parenting
Părinte a doi copii, povestește de momentele prin care părinții își sufocă proprii copii: excesul de activități extrașcolare, alergătura după „note bune” pentru înscrierea la colegii de prestigii.

Alina Ursu - The sound of education..in the ghetto
Alina este profesor și în discursul ei vă vorbește despre impactul pe care educația l-a avut asupra vieții ei și nu numai.

Alexander Betts - Why Brexit happened - and what to do next
Sociologul vorbește despre percepția greșită asupra globalizării ce a condus la fenomenul Brexit.

Exemplele pe care vi le-am dat, sunt acele conferințe care și-au pus amprenta asupra mea, mi-au schimbat modul de a vedea lucrurile. Vă invit și pe voi să priviți. Și de ce nu, să-mi trimiteți și mie, alte discursuri interesante.


duminică, 17 septembrie 2017

Replici celebre ale profesorilor mei din liceu

Îmi aduc aminte câteodată că am avut și eu 15, 16, 17 ani. Am fost eleva colegiului economic din Brașov. Inițial nu am fost încântată de a studia la un liceu cu profil de servicii, deoarece am visat dintodeauna că voi fi elevă la un liceu cu profil de filologie. Eh..uneori visele nu se îndeplinesc.

Am fost destul de trsită de faptul că ajunsesem să fac un profil care-mi displăcea total: alimentație și turism, mai precis, urma să am calificarea de ospătar. Ceea ce mă zgâria pe urechi. Dar până la urmă a fost bine, așa că pe această cale le mulțumesc profesorilor mei din liceu. Fără profesionalismul și bucuria de a fi profesori nu ar mai fi fost orele la fel de plăcute și nici anii de liceu.

Mi-a plăcut faptul că aveau simțul umorului în anumite momente, ceea ce i-a făcut extraordinari, mai ales, pentru că perioada adolescenței este complicată și agitată, astfel încât nu se comportau imposibil.

Replici celebre ale profesorilor mei din liceu (pe care mi le amintesc; amintirile, însă, sunt nenumărate):
„Doi puncți” (n.b. era ironic)
„Roșii umplute cu pastă de brânză”
„Aoleu, cât piper ai pus!”
„Uniforma ta unde este?”
„Ia să vad, pe cine ascult eu astăzi...pe Mihaela sau pe Ștefania?”
„Nu dau accept pe Facebook.”
„Ești brănean?”
„Borsec, cine mai vrea Borsec?” (n.b. bidoanele de Borsec miroseau a țuică - această întâmplare, promit că o voi povesti cu altă ocazie).

Ideea este că profesorii nu ai cum să-i uiți. Ei își pun amprenta asupra vieții tale și nu este ușor să faci în așa fel încât să pui o amprentă pozitivă asupra elevilor tăi.

Pe mine m-au câștigat pe viață.
16 ani

vineri, 1 septembrie 2017

Gras vs.slab

Cum e mai bine să fi? Cum vor ceilalți să fi? Cum vrei tu să fi? De ce societatea nu acceptă oamenii grași, dar cei slabi sunt admirați? Cum îi stă omului bine?

Omului îi stă bine zâmbind, fiind el însuși. Îi stă bine atunci când exprimă emoții pozitive; îi stă bine atunci când are speranță și este optimist sau îndrăgostit. Mai contează dacă e gras sau slab? Vă dau eu răspunsul: nu.

De fiecare dată când mi se spune „vai, ce drăguț, dar pe când bebe?!” stârnește o adevărată milă pentru cei care o spun și asta pentru că e clar că acele persoane au stereotipii. Stereotipul siluetei tip viespe e un mit. Eu bănuiesc că vine de pe vremea când femeile se strângeau cu corsetul până când nu mai puteau. Cam de prin secolul XVI provine această mentalitate, mai ales când femeile îți arătau senzualitatea cu astfel de siluete.

Dar noi nu mai suntem în acele perioade. Acum femeile au șunci, cur, țățe mari și umflate. Da, așa sunt denumite în secolul XXI.

Nu uita, atunci când întrebi o fată cât mai are până naște, gândește-te de două ori; poate în spatele burții sale se ascunde o boală, o suferință sau de ce nu, o prăjitură cu ciocoloată care a ajutat-o să-și trăiască viața așa cum își dorește. Oprește-te din etichetare!


Postare dedicată persoanelor care mi-au cedat locuri în autobuz/pe bancă în parc/pe scaun/care mi-au mângâiat șuncile. Vă mulțumesc! Chiar mă distrați.

Eu mă iubesc pe mine, dar voi?


vineri, 25 august 2017

Street Food Brasov - overrated?

După multe auzite și după promovarea de pe Facebook, m-am decis să merg și eu la Street Food, organizat și în Brașov, de această dată. Locația este amplasată, după cum majoritatea știți, sub Tâmpa, orarul este în timpul săptămânii de la ora 12 la 23, iar în weekend de la ora 10 la 23 (24 - 27 august).

Eu am ajuns azi în jurul orei 19 și am rămas mască de modul cum este organizat totul; pentru cine nu a mai fost până acum la un Street Food, mâncarea se servește dintr-o rulotă și în general găsești preparate care se servesc cu mâna. Deci să revin la subiect. Toate aceste rulote erau amplasate pe o alee destul de strâmtă, astfel încât trecătorii și viitori consumatori nu aveau loc unii de alții. Se formaseră cozi interminabile, iar persoanele care au venit cu bebeluși în cărucior (da, ați citit bine) nu aveau loc să treacă de câinii în lesă care păreau (sărăcuții!) că vor deveni sanitarii evenimentului.

Apoi, am zis că totuși parcă miroase bine și aș ciuguli ceva, mai precis un burger (pentru că asta îmi doream în prinicipal), am zis că mno, hai să mă așez și eu la o coadă. Până m-am prins cum stă treaba, că într-un colț al rulotei plătești, iar la coadă stai doar cu bonul, m-am trezit că bucătarii luau pauze între comenzi pentru a prepara alte comenzi. Ceea ce recunosc, m-a ofticat pe deplin. I-am înțeles într-un final pe bucătari, dar în același timp, aveam și un gust amar.



În final, după 3 rulote unde am pățit același lucru, la a patra a fost cu noroc. Ora la care într-un final am reușit să servesc ceea am dorit a fost 21:30. Not cool. Partea bună e că am mâncat un burger făcut în fața mea, gustos, proaspăt. Prețul a fost 20 de lei că am luat și cartofi prăjiți, dar prețurile diferă de la stand la stand. Ca desert am gustat niște cannolli pe care am dat 15 lei, care mi-a fost greu să-l mănânc din cauza aparatului dentar, dar care avea o cremă delicioasă.
Cannolli cu vanilie (burgerul nu a mai apucat să fie pozat)

Per ansamblu, festivalul mi se pare supraestimat, la rulote se putea mânca și în anii `90, se poate și acum, deci nu e mare fenomen; e doar un trend. Cel puțin, asta e părerea mea, poate că sunt persoane care au mai participat și la alte Street Food-uri și au savurat fiecare clipă acolo. Poate cândva se va organiza la Brașov în Centrul Civic, locație care nu a mai fost folosită de multă vreme pentru niciun festival.
Oricum, toată această experiență, mi-a amintit de o melodie:


miercuri, 16 august 2017

Dragul meu cititor

Astăzi este o zi specială, închinată acestui blog pe care ai ales să-l citești și care a evoluat datorită ție.
Acest blog, care momentan poate nu este unul din preferatele tale, dar poate cândva va deveni, împlinește 2 ani.

În acești 2 ani, am învățat de la tine că îți place să citești despre locuri în care ai fost sau îți dorești să mergi, despre realitatea noastră de zi cu zi. Știu sigur că te atrag titlurile care dezvăluie totul sau nimic, dovada că și anul acesta ai ales să citești cât mai divers. Uite! Aici am dovada că ai fost alături de mine încă un an pentru că aceste postări au strâns peste limita imaginată de mine; sunt 10 lucruri diverse, dacă vreodată te plictisești de cotidian, recitește-le și îți vei reaminti cât de frumoasă și intensă este viața:
10. Cruda mamă natură
9. Fata cu cercel de perlă
8. Înapoi din vacanță
7. 5 ore într-o instituție publică
6. Aparat dentar?!
5.  Tinerețe
4. Promisesem că nu mai scriu despre politică, dar...
3. Iarna
2. Călătoria mea într-un oraș favorit
1. Știați că?

Eu nu pot decât să-ți mulțumesc și să sper că nu vei renunța să mă inspiri, să mă susții și să mă citești. Iată că am ajuns să nu-mi fac foarte multe planuri de viitor, căci prefer să trăiesc prezentul alături de tine. Pentru anul ce va urma, îmi doresc să fac în continuare parte din viața ta ca și până acum.

Cu drag,
Iulia